Desi astazi putem regasi acest tip de vestimentatie in orice institutie din domeniul sanatatii si nu numai, notiunea de costume medicale nu este la fel de veche precum insasi medicina, astfel incat aceste uniforme specifice si-au facut aparitia abia pe la inceputul secolului XX. In vremurile acelea, medicul chirurg obisnuia sa efectueze interventiile medicale purtand propriile haine sau cel mult un sort simplu, precum cele de macelar, care servea la evitarea murdaririi excesive a imbracamintei.

 

Spre deosebire de ceea ce reprezinta practica medicala in ziua de azi, domeniul sanitar fiind un etalon de igiena si curatenie, pana la inceputurile secolului trecut, un practician al medicinei inca mai pleca de la spital cu pete de sange si alte fluide pe propriile haine. Importanta costumului pentru domni la acea vreme nu putea fi usor trecuta cu vederea, iar transmiterea agentilor patogeni si posibilitatea de infectare erau doar subiecte controversate in cercurile de specialisti.

 

Odata cu Primul Razboi Mondial, perioada in care a inceput sa faca ravagii si pandemia de Gripa Spaniola, personalul medical a inceput sa arate interes pentru teoriile antiseptice. Unii practicieni din domeniul sanatatii au inceput sa poarte masti din bumbac pe durata operatiilor. Desi oportune, aceste masti aveau ca scop protejarea sanatatii medicului atunci cand acesta efectua o procedura chirurgicala, insa nu luau in calcul prevenirea riscului de infectie intra-operatorie. In aceeasi perioada, personalul medical din salile de operatie a inceput sa foloseasca tot mai des manusi groase din cauciuc pentru a-si proteja pielea de substantele folosite la curatarea camerei si a instrumentelor medicale. Aceasta practica a fost acceptata cu greu de chirurgi, dat fiind faptul ca materialul gros al manusilor si suprafata acestora le afectau precizia in timpul interventiilor.

 

In anii care s-au scurs intre cele doua razboaie, descoperirile din domeniul antiseptic si cercetarile privind infectarea ranilor au condus la adoptarea primelor costume medicale pentru uz operatoriu. De asemenea, instrumentele si consumabilele medicale au inceput sa fie sterilizate, folosind fie abur la presiuni ridicate, fie oxid de etilena.

Citeste si:  Alegerea unui cadou pentru copii, o poveste complexa

 

La inceput, costumele medicale erau in totalitate albe, pentru a scoate in evidenta curatenia. Cu toate acestea, luminile puternice din blocul operator, in combinatie cu peretii, podeaua salii (tot albe, de regula) si costumele medicale, provocau adesea probleme legate de oboseala a ochilor si diminuare a puterii de concentrare, in special daca operatia depasea cateva ore. Tocmai de aceea, in anii 1950-1960, majoritatea institutiilor medicale au fost de acord ca se impunea o schimbare in acest sens, optand pentru costume medicale de culoare verde.

 

Mai tarziu, in jurul anilor ’70, costumele medicale pe care le foloseau chirurgii ajungeau sa aiba aspectul pe care il cunoastem astazi: fie o bluza cu maneci scurte si anchior, alaturi de pantaloni cu snur, fie halate lungi pana la gamba, fabricate din bumbac sau amestecuri de bumbac si poliester. Parul era acoperit de o boneta prinsa la spate, iar nasul si gura erau acoperite de o masca. Aceste costume medicale erau completate, pe durata interventiilor chirurgicale, de o roba sintetica, iar incaltamintea era asemanatoare celei de astazi: papuci ortopedici.

 

In ziua de azi, majoritatea costumelor medicale sunt realizate atat pentru consultatii si proceduri non-invazive, cat si pentru operatii deschise. Culorile costumelor medicale de actualitate pot varia, in schimb, de la gri deschis la bleu marin.

 

Industria producatoare de costume medicale s-a limitat la realizarea unor modele standard pentru o perioada foarte lunga de timp, insa prezentul a adus schimbari si in aceasta directie. In ultimii ani, multi producatori de costume medicale, precum Kronos.ro, au inceput sa confectioneze articole vestimentare specifice cu aspect deosebit, precum cele cu imprimeuri personalizate (animale, minioni, robotei) pentru personalul din aria pediatriei sau chiar pentru medicii veterinari.